marți, 7 septembrie 2010

Regasirea de sine...

Cărţile despre oamenii obişnuiţi şi problemele lor de fiecare zi niciodată nu sunt prea multe.Fie că se referă la întâmplările petrecute în preajma lor sau la schimbările interioare,ele aduc viziuni şi modalităţi de a înţelege cum trebuie amenajată existenţa noastră pentru a construi o viaţă în acord cu valorile umane perene.
Românii sunt oameni grăbiţi:grăbiţi să atingă obiective, grăbiţi să înceapă alte proiecte,grăbiţi să-şi umple timpul cu nimicuri,să fugă de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiţi să mediteze la viaţa lor,la cei din jur,la sensurile adânci ale existenţei. 
 Ne-a cuprins un fel de hedonism endemic în care posesiunile materiale şi multitudinea experienţelor superficiale ţin loc de viaţă adevărată.Ne refugiem în fel de fel de preocupări minore şi de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine în viaţă,nu mai vedem lucrurile frumoase care ne înconjoară,nu mai auzim zborul interior al muzicii de calitate.
Când te opreşti însă din fuga zilnică spre nicăieri şi începi să guşti plăcerile existenţei tihnite,semnificaţiile se distribuie altfel: estetica implicită a relaţiilor umane profunde capătă o forţă nebănuită,arta devine o împăcare cu lumea şi cu propriile vise,nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare şi instituire a sensurilor pentru tine însuţi,prea des o pasăre singuratică şi dezorientată..
Desigur,trecerea anilor aduce schimbarea anotimpurilor interioare,neliniştile regeneratoare dar,mai ales,sentimentul adevăratei fiinţări în colţul nostru de univers:căutarea,iubirea, casa,pasiunea muncii,rosturile cetăţii,uneori himere şi mode inautentice,alteori valori sigure şi temeiuri pentru o viaţă morală şi care lasă urme în posteritate.
Lucrarea de maturitate ne invită la o pendulare calmă şi fecundă între vis şi realitate,între stele şi pământ,intre viaţa privată şi cea din spaţiul public,având un singur ţel:regăsirea de sine.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Fericire fara motiv

Nu există putere mai mare decît aceea de a fi fericit fără motiv.Nu există învăţătură mai preţioasă decît aceea care să ne conducă la abilitatea de a fi FERICIT mereu,fără motiv.În această stare de fericire îşi au sălaşul multe din virtuţile pe care le-am dori atît pentru noi cît şi pentru toţi ceilalţi care ne înconjoară.Bunătatea,libertatea,compasiunea,generozitatea,dăruirea,înţelepciunea îşi trag seva din starea de FERICIRE fără motiv.Miraculos este faptul că toate cele care se trag din fericire ne pot conduce totodată către izvor!Dar cea mai scurtă cale de a te transforma este să urmăreşti mereu să fii fericit fără motiv şi să nu abandonezi starea aceasta indiferent de ce se întimplă în cîmpul minţii sau pe mari şi munţi de emoţii.FII FERICIT!Eşti FERICIT!Zîmbeşte şi CREZI!

marți, 22 iunie 2010

Eneagrama-harta sufletului tau

O harta pentru sufletul tau 
     Ti-ai dorit vreodata sa ai o harta sufletului uman care sa-ti arate motivatiile tale cele mai  profunde,sa-ti explice pe indelete ce te determina de fapt sa actionezi si de ce iei  anumite decizii si nu altele? 
Ai observat ca in multe situatii,in loc sa spui ceva care sa dezamorseze o situatie tensionata,ai facut mai mult rau,si argumentul pe care-l credeai favorabil s-a intors impotriva ta?
     Ce sa facem,cum sa ne comportam pentru a obtine maximul dintr-o situatie data?Cum sa intelegem ce este important pentru cei din jur si cum sa-i facem fericiti,pentru a fi fericiti la randul nostru?De ce la solicitarile amicilor suntem uneori atat de amabili,iar alteori ii respingem nervosi?
     Eneagrama este cel mai nou sistem psihologic de "depistare" si descriere a personalitatii.Este o harta cu 9 puncte forte ce corespund celor 9 tipuri de personalitate.Avand radacinile in cunoasterea esoterica milenara a Orientului si rigoarea stiintifica a Occidentului,acest sistem ne reveleaza foarte precis felul in care percepem lumea si de ce o percepem asa.  
Sunt oare chiar asa? 
     Cauti un instrument eficace pentru a-i cunoaste si intelege mai bine pe cei din jurul tau?Esti curios sa afli de ce ti-e  frica cel mai tare si cum sa scapi de aceasta teama care iti limiteaza uneori actiunile?Eneagrama ne ajuta sa intelegem ce este cu adevarat in sufletul nostru si ce ne motiveaza sa mergem mai departe pentru a  ne atinge telurile.Ne descopera valorile care ne reprezinta si  ne ajuta sa  intelegem de ce reactionam dupa un tipar parca determinat.
     Ne arata ca iubirea nu este pentru toata lumea legea suprema si ca ceea ce pentru vecinul nostru este o chestiune de viata si de moarte, noua ne poate smulge un zambet doar...
     Eneagrama ne arata si relatiile care se stabilesc intre toate cele 9 tipuri de personalitate si felul in care suntem cu totii conectati,prieteni sau dusmani.Ne ajuta sa ne dam seama care sunt  punctele noastre forte dar si care sunt punctele noastre vulnerabile,de umbra cu care nu prea ne place sa ne confruntam.Ea ne imbunatateste atat comunicarea cu prietenii si familia cat si cu sefii sau clientii nostri,deschizandu-ne calea unor relatii autentice si armonioase.Jocul de-a... cine sunt eu? 
     Lucrul cu Eneagrama incepe din momentul in care ai reusit sa identifici ce tip de personalitate esti.Nu uita,ca desi ne recunoastem multe din atitudinile celor 9 tipologii,numai un singur tip de personalitate ne caracterizeaza cu adevarat.Iti propun mai jos testul rapid al Eneagramei care in 5 minute te poate ajuta cu destula precizie sa identifici carui tip psihologic apartii. 
Pentru a obtine rezultate cat mai corecte,selecteaza un singur paragraf din cadrul urmatoarelor doua grupuri de afirmatii. Alege-l pe cel  care iti reflecta cel mai bine atitudinea si comportamentul,asa cum te manifesti cel mai des in viata de zi cu zi. Fii sincer cu tine insuti... reguli, reguli... 
     Nu trebuie sa fii de acord in totalitate cu fiecare cuvant din paragraf! Daca esti de acord cu 80% din el alege-l dintre celelalte doua. Important este sa fii de acord cu tonul general si cu ideea generala a paragrafului selectat.Nu respinge un paragraf numai datorita unui singur cuvant nepotrivit sau a unei fraze.Priveste tabloul in intregime.
     Nu analiza si reanaliza alegerea facuta.Alege paragraful pe care il simti ca este potrivit,chiar daca nu esti 100% de acord cu el.Sensul general si sentimentul pe care ti-l lasa este mai important decat fiecare element al lui luat separat.Lasa-ti intuitia sa aleaga.
     Daca nu te poti decide ce paragraf ti se potriveste cel mai bine,poti face doua alegeri,dar numai pentru un singur grup.De exemplu,C in grupul I,si X si Y in grupul II.Noteaza literele corespunzatoare fiecarui paragraf selectat.Ai grija si nu trisa,nici-un tip de personalitate nu este mai bun ca altul! Grupul I 
A. Am tendinta sa fiu destul de independent si imi place sa ma afirm.Am simtit ca este mai bine sa iau viata in piept.Mi-am stabilit scopurile,imi place sa ma implic si sa  fac ca lucrurile sa-mi iasa.Nu-mi place sa stau deoparte - vreau sa realizez lucruri mari si sa am impact asupra celor din jur.Nu caut neaparat sa ma confrunt cu altii,dar nu las oamenii in nici-un caz sa ma dea la o parte.Cea mai mare parte din timp stiu ce vreau si fac totul pentru asta.Am tendinta sa muncesc din greu dar si sa ma distrez.  
B. Am tendinta sa fiu tacut si imi place sa fiu singur.Nu obisnuiesc sa atrag atentia asupra mea si nu obisnuiesc in general sa ma afirm.Nu ma simt bine sa preiau conducerea sau sa fiu asa competitiv ca ceilalti.Multi pot spune despre mine ca sunt un visator,o mare parte din trairile mele se petrec in imaginatia mea.Ma simt bine daca nu este nevoie sa fiu tot timpul activ.
C. Am tendinta sa fiu foarte responsabil si devotat. Ma simt groaznic daca nu-mi tin promisiunile si daca nu fac ceea ce ceilalti asteapta de la mine.Vreau ca oamenii sa stie ca sunt aici pentru ei si ca voi face tot ceea ce cred ca este mai bine. Chiar daca ei nu stiu,de multe ori am facut sacrificii mari pentru ceilalti.Deseori nu am grija de mine.Fac ceea  ce trebuie facut si ma relaxez (sau fac ceea imi place cu adevara
t) numai daca mai ramane timp. 
Grupul II
 X. Sunt o persoana care are de obicei o imagine pozitiva despre viata si simte ca lucrurile se  vor sfarsi cu bine.Pot sa gasesc cu usurinta ceva care sa-mi trezeasca  entuziasmul si gasesc intotdeauna ceva de facut.Imi place sa fiu impreuna cu altii si sa ii ajut sa fie fericiti.Ma bucur sa-mi impartasesc starea mea buna cu cei din jur.Nu ma simt intotdeauna grozav dar incerc sa nu arat asta nimanui!Aman de multe ori sa-mi rezolv problemele.  
Y. Sunt o persoana cu sentimente puternice,cei mai multi oameni pot spune cand nu-mi convine ceva.Pot fi precaut cu ceilalti,dar sunt mult mai sensibil decat las sa se vada.Vreau sa stiu pe cine ma pot baza si prefer sa-mi definesc clar relatiile cu ceilalti.Cand sunt suparat as vrea ca cei din jur sa-mi raspunda si sa fie alaturi de mine.Stiu care sunt regulile si nu-mi place ca oamenii sa-mi spuna ce sa fac.Vreau sa hotarasc eu insumi.  
Z. Tind sa fiu logic si ma stapanesc bine - dar nu  ma simt in largul meu sa am de-a face cu sentimente si emotii.Sunt eficient - chiar perfectionist - si prefer sa lucrez  singur.Cand sunt probleme sau conflicte personale,incerc sa nu ma implic emotional in acea situatie.Unii spun ca sunt prea rece si detasat,dar nu vreau ca emotiile sa ma distraga de la ce este cu adevarat important pentru mine.De obicei nu-mi manifest reactiile chiar daca ceilalti insista. 
   Punand impreuna cele doua litere pe care le-ati selectat,se formeaza un cod alcatuit din 2 cifre.De exemplu,ati ales paragraful C din Grupul I si paragraful Y din Grupul II.S-a format codul CY.

Pentru a afla carui tip de personalitate  apartii, verifica unde corespunde codul ales de tine si citeste indicatiile din tabel:

Simbol        Tipul        Numele tipului si caracteristici de baza

AX                  7            Generalist:Spontan,implinit,impulsiv
AY                 8             Seful:Increzator in sine,hotarat,dominator
AZ                 3             Competitiv:Ambitios,constient de imaginea sa
BX                 9             Mediator:Receptiv,convingator,automultumit
BY                 4             Artist:Intuitiv,estet,egocentric
BZ                 5             Observator:Perceptiv,inventiv,detasat
CX                 2             Altruist:Generos,grijuliu,posesiv
CY                 6            Devotat:Atragator,responsabil,defensiv
CZ                 1             Perfectionist:Rational,principial,controlat



Prezentarea detailata a celor noua tipuri de personalitate asa cum le prezinta  Eneagrama,ne ofera incitante surprize despre noi insine.Dar descrierile de mai jos nu reprezinta intregul spectru al unui tip de personalitate,ele sunt numai cateva puncte de reper care sa va trezeasca la maxim curiozitatea.  
    Pe scurt: o noua privire asupra personalitatii
 Tipul 1: Reformatul, Perfectionistul.Este tipul principial,idealist.Sunt morali si constiinciosi,cu un deosebit simt pentru tot ceea ce este corect.Lupta pentru  dreptate,dorindu-si  intotdeauna sa faca lucrurile cat mai bine dar fiindu-le intotdeauna  teama sa nu greseasca.Bine organizati,ordonati,pretentiosi,incearca sa mentina standarde foarte inalte,dar din aceasta cauza pot ajunge sa fie prea critici si perfectionisti.Problemele lor de baza sunt reprimarea maniei si nerabdarea.La cel mai sanatos nivel,cei din tipul Unu ajung sa fie intelepti,realisti,cu discernamant,nobili,foarte morali.
 Tipul 2: Cel care ajuta,Altruistul.Tipul grijuliu,care are mereu grija de ceilalti.Persoanele care apartin tipului Doi sunt empatice,sincere si foarte afectuoase.Sunt prietenoase,generoase,gata sa se sacrifice pentru cei din jur dar pot fi si sentimentale,lingusitoare,cautand sa faca pe placul celorlalti. Tind sa fie aproape de ceilalti,si  fac deseori servicii numai pentru ca lumea sa aiba nevoie de ei. Problema lor este faptul ca nu au grija de ei si nu sunt constiente de propriile lor nevoi.La cel mai sanatos nivel,cei din tipul Doi sunt altruisti,lipsiti de egoism si au o dragoste neconditionata pentru ei si pentru cei din jur.
 Tipul 3: Cel care reuseste.Competitivul.Tipul adaptabil,orientat spre obtinerea succesului.Cei din tipul Trei sunt persoane bine bazate,pline de incredere,atractive,fermecatoare.Sunt ambitiosi, competenti si  energici si pot fi foarte constienti de pozitia lor sociala si foarte motivati pentru a se realiza.Sunt foarte preocupati de imaginea lor si de ceea ce gandeste lumea despre ei.Problema lor de baza este ca sunt foarte competitivi si ajung sa fie dependenti de munca lor.La cel mai inalt nivel,cei care apartin tipului Trei se accepta pe deplin,sunt autentici,devenind modele de urmat pentru cei din jur.
  Tipul 4: Individualistul.Artistul.Romantic,introvertit.Cei din tipul Patru sunt constienti de sine, sensibili,rezervati si tacuti.Sunt individualisti,introvertiti,sinceri cu sentimentele lor.Pot fi schimbatori, timizi,prea centrati pe persoana lor.Sunt retinuti in relatiile cu ceilalti datorita faptului ca se simt vulnerabili si imperfecti dar dispretuiesc si fug in acelasi timp de modul banal de viata al celorlalti.Au probleme datorita faptului ca sunt prea indulgenti cu ei si se autocompatimesc.La cel mai sanatos nivel,tipul Patru sunt persoane foarte inspirate si creative,in stare sa fie mereu altele si sa-si transforme propriile experiente de viata in elemente de evolutie.
  Tipul 5:Ganditorul.Observatorul.Tipul cerebral,intens.Persoanele din tipul Cinci sunt intelegatoare, curioase si agere.Sunt capabile sa se focalizeze si sa se concentreze foarte usor,sa dezvolte abilitati si idei complexe.Independente si inovatoare,sunt foarte preocupate de gandurile lor si de constructiile lor mentale.Se detaseaza usor.Au probleme cu singuratatea,excentricitatea si nihilismul.La cel mai sanatos nivel,sunt vizionari,fiind pionierii a ceea ce va urma,au idei inaintea timpului lor si sunt in stare sa impuna o viziune complet noua despre lume. 
  Tipul 6:Devotatul.Loialul.Persoana de incredere,orientata spre siguranta personala.Cei din acest tip sunt fiinte vrednice de incredere care muncesc din greu si sunt foarte responsabile.Pot fi si evazivi, batand tot timpul in retragere,puternic anxiosi,traind tot timpul in stres.Sunt deseori ironici si indecisi dar pot fi si rebeli,sfidatori,reactionand violent.Au probleme cu suspiciunea si neincrederea,pe care le manifesta fata de ceilalti cat si fata de ei insisi.La cel mai inalt nivel de dezvoltare au deplina incredere in ei,sunt  increzatori in ceilalti,curajosi,fiind un sprijin pentru cei slabi.
  Tipul 7:Entuziastul.Generalistul.Tipul mereu ocupat,foarte productiv.Sunt inconstanti,multilaterali, optimisti si spontani.Jucausi,spirituali,practici,pot fi si indisciplinate,imprastiate.Cauta in permanenta experiente noi si excitante,dar devin zapacite si epuizate datorita acestei alergaturi nesfarsite.Au probleme cu impulsivitatea si superficialitatea.La cel mai sanatos nivel,tipul Sapte isi canalizeaza talentele spre teluri valoroase,devenind fericiti,impliniti,si plini de recunostinta .
   Tipul 8:Conducatorul.Cel caruia ii plac provocarile.Puternic,dominator.Cei care apartin tipului Opt sunt fiinte pozitive,puternice,au incredere deplina in ele.Protectoare,ingenioase,hotarate,pot fi si foarte mandri si dominatori.Ei simt ca trebuie sa controleze totul,devenind agresivi si incercand sa intimideze.Au probleme cu apropierea reala de ceilalti.La cel mai inalt nivel,sunt foarte stapani pe sine si isi folosesc puterea sa imbunatateasca vietile celorlalti.Sunt marinimosi,curajosi,putand sa devina mari personalitati istorice.
   Tipul 9:Pacificatorul.Mediatorul.Tipul calm,fara griji,multumit de sine.Sunt fiinte primitoare,stabile,de incredere.Sunt buni la suflet,calmi,ii sprijina pe cei din jur,dar sunt mult prea dispusi sa faca pe placul celorlalti numai ca sa evite scandalul.Ei doresc ca viata lor sa se desfasoare fara conflicte si tind sa se complaca in orice situatie si sa minimalizeze orice tulburare care apare.Au probleme datorita faptului ca sunt pasivi si incapatanati.La nivelul de dezvoltare cel mai inalt,devin neinfricati,in stare sa cuprinda totul,sa impace oamenii si sa vindece conflictele dintre ei.
 
Eneagrama,acest instrument fascinant de autocunoastere si dezvoltare personala ne ajuta sa fim constienti de faptul ca desi fiecare dintre noi este unic si are un fel propriu de a vedea si de a aborda lucrurile,la un nivel mult mai profund al sufletului exista"ceva"comun care ne uneste si in care ne regasim.Acest mister unificator care se afla in spatele valului personalitatii noastre este chiar esenta noastra ultima,scanteia divina care se afla ascunsa in noi.

miercuri, 9 iunie 2010

Increderea in sine...construieste-ti destinul dorit

Puţini oameni au încredere deplină în forţele proprii, pentru că puţini îşi asumă responsabilitatea propriei lor vieţi. Dar învăţătorii,filozofii şi psihologii ne asigură că avem tot ce ne trebuie pentru a fi creatorii destinului personal.
De aceea,suntem practic…predestinaţi să fim fericiţi.Câţi dintre noi îşi asumă însă această responsabilitate? Câţi  renunţă  prea uşor în faţa micilor şi marilor provocări ale vieţii?
Desigur,nu suntem desenaţi la indigo,nu ne-am născut cu aceleaşi calităţi,dar fiecare dintre noi are şansa să atingă împlinirea.Pentru asta nu trebuie decât să ne asumăm responsabilitatea fericirii sau nefericirii noastre.Şi ştim că insatisfacţia nu vine din senin,aşa că putem acţiona împotriva ei.Este alegerea noastră să transformăm nefericirea în fericire.
Cum urneşti munţii din loc?
Primul pas ca să ne asumăm responsabilitatea propriei noastre existenţe,ne conduce spre interior.Trebuie să ştim cine suntem cu adevărat,să ne autocunoaştem.Să devenim conştienţi de  toate nivelurile fiinţei noastre,  fizic,mental şi emotional.Este în puterea noastră să ne"construim"pas cu pas,păstrându-ne încrederea că vom reuşi pe deplin. Te temi totuşi că nu o să izbuteşti?Există o povestioară care ne poate încuraja în momentele de îndoială.Se spune că un chinez bătrân se trezea în fiecare zi la răsărit,se căţăra pe micul munte din apropiere,lua o piatră şi o arunca în râul din vale.Fiul şi nepotul lui au făcut multă vreme la fel.
Credeau că procedând aşa dimineaţă de dimineaţă,ei,nepoţii şi strănepoţii care le-ar fi urmat,într-o bună zi vor reuşi să mute muntele din loc.După mai mulţi ani nepotul spuse:„Bunicule,dar noi nu vom mai fi în viaţă  să vedem când culmea aceasta va fi în albia râului.Bătrânul a încuviinţat „Este adevărat,dar muntele sigur va fi mutat cândva de la locul lui.”Aceasta este starea care face să se petreacă miracole - să fim convinşi că putem urni munţii din loc.
Foloseşte forţa magică a cuvintelor
Pentru a câştiga încredere în noi înşine avem nevoie de un efort lucid şi perseverent.Această speranţă autentică,nestrămutată,este convingerea că vom reuşi întotdeauna ceea ce ne-am propus.Este o atitudine la care tindem permanent,iar pentru asta va fi necesar să ne schimbăm felul de a ne purta,prietenii şi chiar cuvintele pe care le folosim.
Suntem ceea ce credem şi ceea ce exprimăm prin limbaj,de aceea cuvintele au o importanţă extraordinară în acest proces.Când folosim expresia „o să încerc să fac asta” lăsăm de fapt să transpară doar tentativa de a acţiona.Dacă  spunem în schimb„o sa fac asta” ne asumăm hotărârea de a reuşi acel lucru.În loc să afirmăm convinşi:„nu pot sa fac asta„mai bine ne exersăm liberul arbitru:„o să văd  dacă voi face asta”. 
Folosirea negaţiei ne limitează dramatic posibilităţile.A vorbi este un act magic; iar cuvintele sunt la fel de puternice precum „Sesam,deschide-te!”.Ne programăm mentalul prin ceea ce vorbim şi gândim.Cum o facem depinde numai de noi.Femeile sunt mult mai receptive decât bărbaţii şi ar trebui să fie mai  atente ce sugestii acceptă de la cei din jur,în special de la iubiţii lor.Dacă ştiu impactul vorbelor,pot să respingă orice sugestie negativă,deoarece în momentul în care o acceptă,aceasta devine practic autosugestie,iar în timp, subconştientul o face să devină realitate.
Ţine-ţi fricile sub capac
Ce ne împiedică să trăim intens clipa prezentă, să atingem punctul de maxim al  propriului potenţial,să ne simţim împliniţi?Deseori temerile pe care le avem ni se pun de-a curmezişul.Totuşi psihologii susţin că majoritatea fricilor sunt închipuite,nu au o bază reală.Ne naştem „dotaţi” doar cu  frica de a cădea şi frica de zgomote puternice,neaşteptate.
Dacă iei în serios această veste şi te-ai hotărât să te eliberezi de spaime, poţi folosi o metodă simplă de reprogramare a mentalului.Ia un borcan de sticlă cu capac.Scrie pe mai multe hârtiuţe toate fricile tale,pune-le  înăuntru şi răsuceşte capacul.În felul acesta îţi vei păstra toate temerile sub control.Le poţi observa cum se modifică de-a lungul timpului.Vizualizează faptul că,fiind captive în borcan,nu te mai pot afecta şi nu mai au cum să te domine.
Priveşte-le cu simţul umorului.Nu contează despre ce temere este vorba,întotdeauna va exista un mod comic de a o aborda.Râsul te ajută să te desprinzi de ea şi să o stăpâneşti,transformând energia negativă a anxietăţii într-o energie benefică.
Mai ai la îndemână un exerciţiu simplu,cu efecte spectaculoase.Îţi poţi imagina de fiecare dată când ai o problemă că eşti pe Lună şi te uiţi la situaţia respectivă de acolo,de sus.Problema o să-ţi apară caraghios de măruntă.Poţi  începe să râzi de ea.

Premiul bloggerului prietenos+Leapsa

2 in 1...premiuletz +leapsa(ii multumesc mult ingerasului micutzel pt ambele si ms pt intelegere:)
Leapsa:

1. Tu in ce poveste crezi?
Ehhh...cred in foarte multe povesti si tot astept ziua cand un Fat-Frumos autohton va veni calare pe un cal alb sa imi ceara mana:P
2. Ce film vechi te face sa simti furnici si fluturi pe tot corpul?
Titanic,Sweet November,Avatarrrr(desi nu e vechi)
3.Ce filme te fac sa razi si sa plangi in acelasi timp?
Comediile romantice(fiind o romantica incurabila:)
4. Ce actor ti-a placut/ iti place?
Brad Pitt,Orlando Bloom,Vin Diesel,Tom Cruise,Johnny Depp
Lepasa merge mai departe la cine vrea sa o preia,premiuletul va merge in special la No Mo(Leo)(pt vointa si ambitie)Pupiceiii dulci dulci:*

luni, 17 mai 2010

Iubesti copilul din tine?


Primul pas ar fi să îţi dai seama cât de mult te iubeşti cu adevărat.Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare,de toleranţă,de încurajare,de dragoste,de tandreţe...
I le acorzi?
Ţi se petrece să-i spui „poveşti cu balauri”,despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând,despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească?Se numeşte pesimism,şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce îi spui aceasta.
Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui„nu îi vor fi niciodată accesibile”?Numele acestui comportament este invidie şi gelozie,şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine.
Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit.
Ii explici uneori că ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie?Îl înveţi astfel ura,iar violenţa care o însoţeşte îl umple de răni adânci.
În plus,ca să mai„îmbunezi”un pic situaţia,îi spui că nu contrează câte îndură,tot el este„centrul Universului”?Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel,în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate...
Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică.
Dacă ţi se mai petrece uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient...
Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu îl vor linişti decât pentru scurt timp.
Periodic el va deschide ochii,va înţelege că nu a primit ce îi trebuie şi va reîncepe să plângă.
Cum anume?Cuvintele aspre adresate celorlalţi,reproşurile,ironia,violenţa(fizică sau verbală),neîndurarea,răceala sufletească,tristeţea,neîmplinirea,nerăbdarea, împrăştierea – toate acestea sunt semne care îi anunţă pe ceilalţi că în tine există un copil care plânge.
O relaţie de iubire între două fiinţe care nu ştiu aproape deloc să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis.
Fiecare din cei doi speră că celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să îi ofere atât de mult încât să îl scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe Sine.Evident,este doar o himeră...
Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celălalt.Dacă nu mi le oferă mă voi considera îndreptăţit să mă supăr.Dacă mi le oferă din plin,dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult,voi gândi că pur şi simplu se înşeală,că totuşi este o persoană naivă,iar dragostea sa va începe să mă sufoce...
De fapt,nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi.
Dimpotrivă,atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o conferă o veritabilă iubire de Sine,interacţiunea se stabileşte pe cu totul alt nivel.
Nu mai este vorba de acea„foame de iubire” care face ca interacţiunea cu celălalt să fie o necesitate stringentă şi dureroasă,ci de revărsarea unui prea plin.
În felul acesta „a dărui” şi „a primi” dobândesc o altă semnificaţie.Atunci când îl eliberez pe celălalt de „obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc,îi las timp pentru a savura iubirea.
Unul din locurile comune ale gândirii umane este că nu merităm iubire atunci când greşim.De aceea,când ne simţim vinovaţi ne refuzăm cu şi mai multă îndârjire iubirea,şi astfel greşim mai mult,învârtindu-se iar şi iar în acelaşi cerc.
Totuşi,din punct de vedere divin lucrurile stau puţin altfel:tocmai cel care greşeşte(„Fiul risipitor”)are nevoie de mai multă iubire pentru a se putea redresa. De aceea,în dovezi de iubire pe care le primeşti de la tine însuţi atunci când te iubeşti cu adevărat:te bucuri mai mereu de o sănătate aproape perfectă.Nu ţi se petrec aproape niciodată accidente,nici măcar acel gen de„incidente stupide”care lasă în urmă vânătăi,zgârieturi şi alte semne de„bună purtare”.
Nu te cerţi cu ceilalţi(nici măcar în gând)iar dacă trebuie să îţi susţii punctul de vedere o faci cu calm,bunăvoinţă,toleranţă şi fermitate.
Dispare acea stare de aviditate care altfel te face să-ţi petreci viaţa aşteptând mereu cu nerăbdare câte ceva(iubitul,filmul,cina,vacanţa,banii etc.)
Trăieşti deseori o stare interioară de transparenţă şi luminozitate pe fundalul căreia gândurile şi sentimentele se conturează calm,fără confuzii sau conflicte interioare.
A face pace cu tine însuţi,într-un mod plin de luciditate şi dragoste,este primul pas către veritabila cunoaştere de Sine care aduce simultan la suprafaţă culmile cele mai sublime ale personalităţii dar şi abisurile cele mai întunecate.
Dacă nu te iubeşti cu adevărat nu vei avea niciodată tăria să te priveşti în faţă, exact aşa cum eşti – OM – supus greşelii,tentaţiilor căderilor,dar totodată capabil să oglindeşti în inima ta măreţia cerului!

duminică, 16 mai 2010

Sa invatam sa ne iubim!

Te-ai gândit vreodată că nu te iubeşti destul?Sau poate eşti dintre aceia care consideră că nu este nevoie să se iubească deloc pe ei înşişi,că aceasta este chiar un act imoral sau nespiritual – singura datorie a  ta fiind aceea de a-i iubi pe ceilalţi şi de a se neglija mereu pe el însuşi.
Ei bine,dacă gândeşti astfel,s-ar putea să te înşeli.
Există autori,precum Lise Bourbeau – fondatoarea celei mai renumite şcoli de dezvoltare personală din Quebec,a cărei filosofie de viaţă este difuzată azi în 22 de ţări şi în 9 limbi – care afirmă că bolile sunt semnalul de alarmă pe care corpul nostru îl trage pentru a ne avertiza că nu ne iubim suficient.
Cu alte cuvinte,aglomeraţia din policlinici şi spitale poate fi considerată un barometru al iubirii pe care oamenii din societatea actuală o au pentru ei înşişi!
Mulţi dintre noi visăm la sufletul pereche,la acea relaţie care,printr-o iubire totală şi necondiţionată va umple golul din inima noastră şi ne va vindeca toate rănile sufleteşti.
Şi totuşi,la fel de mulţi ignorăm întreaga viaţă pe cineva care este foarte aproape şi care tânjeşte mereu după iubirea noastră: ne ignorăm pe noi înşine!
Foarte multe din rănile sufleteşti pe care le avem ni le provocăm noi înşine prin modul inadecvat în care ne privim.În momentul în care începem să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum suntem dispare brusc o mare parte din agresiunile care ne obişnuisem să credem că provin din exterior.
Pentru simplul motiv că violenţa exterioară are nevoie de mintea noastră agresivă pentru a ajunge în interior,altfel singurul ecou pe care îl trezesc în noi este compasiunea.
Dimpotrivă,o minte agresivă la adresa propriei fiinţe ne poate răni fără oprelişti,in numeroase moduri:gânduri de descurajare,de neputinţă,sentimente de inferioritate,stări de revoltă,frici etc.
În funcţie de cât de des permitem astfel de manifestări inferioare,ele capătă forţă.Astfel,agresiunea noastră faţă de noi înşine creează breşa  prin care Universul ne răneşte.
Justa măsură în iubirea de sine este aproape la fel de greu de dobândit ca şi cunoasterea de sine.
Oscilăm mereu între mândrie şi disperare.Când universul nostru individual funcţionează cum ne place,luăm aceasta drept un semn al valorii noastre personale şi un motiv de mândrie.
Când nu ne mai oferă suficiente satisfacţii considerăm că nu merităm iubirea lui Dumnezeu şi ne lăsăm cuprinşi de tristeţe.Astfel,val după val şi abis după abis,ne petrecem întreaga viaţă fără a ne iubi vreodată cu adevărat.
După numeroase treceri de la o extremă la alta,pare să se schiţeze o cale de mijloc:autocompătimirea – care nici ea nu are nu are de fapt nimic de a face cu iubirea de sine,ci dimpotrivă provoacă tot atât de multe răni ca şi orgoliul sau neîncrederea în sine.
Există multe piedici în calea manifestării unei veritabile iubiri de sine.Blocajul cel mai superficial constă în ideea preconcepută că „nu este necesar (sau moral) să mă iubesc pe mine însumi”.Totuşi,acesta este doar un pretext pentru a nu recunoaşte că nu suntem (deocamdată) capabili să manifestăm această iubire. 
Fie că se referă la exterior sau la propria fiinţă,iubirea este totdeauna o probă de nobleţe interioară.Ea implică curaj,dăruire,dilatare a conştiinţei.
La nivel uman,cu excepţia fiinţelor extrem de elevate,rareori iubirea se prezintă în forma sa pură.Ea nu este aur,ci nisip aurifer.De aceea o relaţie de iubire implică totdeauna răbdarea de a alege fir cu fir ceea ce este pur de ceea ce este impur.
Reuşim să-i convingem pe ceilalţi că îi iubim,dar este imposibil să nu sesizăm cât de multe lacune are încă această iubire.Aşa încât,în ceea ce ne priveşte pe noi înşine,nu ne mai străduim să ne amăgim că ne iubim ci preferăm să argumentăm că nici nu este necesar să o facem.
A explora iubirea de Sine înseamnă printre altele a pătrunde în acel domeniu misterios în care iubirea există,dar este lipsită de sentimentalisme.Aceasta este o lecţie fundamentală în lipsa căreia nu ne putem maturiza cu adevărat din punct de vedere afectiv.
Practic,prima poveste de dragoste adevărată este cel mai uşor să o ai cu tine însuţi,pentru că porneşti din punctul în care ajungi cu „celălalt” abia după o relaţie de câţiva ani,când reuşeşti să spulberi multe din iluziile perfecţiunii de la început.
Şi pentru că,deşi probabil ţi-ai spulberat de mult iluzia propriei perfecţiuni...de tine nu te poţi despărţi!Va trebui să mergi împreună cu tine până la capăt.
Dincolo de orice sentimentalisme,iubirea este o căutare sinceră şi continuă a binelui,armoniei,frumuseţii – pentru tine şi pentru cei pe care îi iubeşti.
Dacă această căutare nu există,sau este sufocată de multe tensiuni,confuzii,avidităţi, nseamnă că trebuie să alegi cu mai multă atenţie„nisipul aurifer” al universului tău interior.Totodată iubirea înseamnă răbdare, toleranţă,transparenţă...
Este foarte frumos să înveţi toate acestea în interacţiunea cu ceilalţi,dar dacă relaţiile pe care le-ai avut până acum nu ţi-au oferit această ocazie nimic nu te împiedică să începi chiar acum raportându-te la tine însuţi.
Cât de mult de iubeşti cu adevărat?
Primul pas ar fi să îţi dai seama cât de multe te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare,de toleranţă,de încurajare,de dragoste,de tandreţe...
I le acorzi?

Premiulet:)

Ii multumesc Ingerasului atat de drag mie pt premiu:)Ii multumesc ca nu m-a uitat nici de data asta si ii tin pumnii pt examenele care urmeaza:*:*:*
 Unde merge premiul?la toti prietenii mei:)Pupicei dulci

joi, 29 aprilie 2010

Iubire,pasiune,nebunie...


A vibra,a trăi senzaţii puternice,a fi luat pe sus de atracţia faţă de celălalt aşa cum se întamplă în iubirea pasională,ne dorim cu toţii (sau aproape toţi ne-am dorit măcar o dată să trăim).Dar pînă unde?Asemenea emoţii sînt viabile pe termen lung?Şi cu ce preţ?Din nefericre majoritatea tinerilor prefera o iubire constienta,urmand parca schitele unui CV.Această neîncredere în iubire relevă şi o mare incapacitate de a iubi.Psihoterapeuţii afirmă existenţa unui număr crescînd de„anorexici de iubire”, care afirmă că nu doresc să cunoască pasiunea intensă,dintr-o teamă inconştientă şi refulată faţă de abandon Astfel,şi aceştia deşi caută să se protejeze,devin victime ale pasiunii.Dacă nu se poate controla incontrolabilul,nici să evităm pasiunea atunci cînd ne cuprinde,am putea urmări să o trăim pînă ce se transformă într-o iubire,care la rîndul ei,să ne transforme.Există cupluri care deşi au părăsit exaltarea permanentă,nu au uitat-o.Şi atunci cînd sentimentul rutinei le invadează viaţa,pot retrăi momentul de pasiune de la început.Exista si cazuri in care pasiunea lasa rani adanci in sufletul si inconstientul unora,din nefericire!De aceea putem considera pasiunea ca pe un drum initiatic...pentru ca in iubire ca si pe mare,desi calmul marii este securizant,nu poti inainta daca nu sunt valuri!iar daca marea este dezlantuita,desi ti-e teama sa nu-ti pierzi viata,descoperi in tine forte nebanuite,de care pana atunci nu erai constient!      
Psihanaliza ne-a relevat faptul ca ne indragostim de cineva din cauza asemanarii acelei persoane cu unul dintre parinti sau cu o persoana fata de care ne-am atasat in trecut.In plus,notiunea noastra despre iubire se bazeaza pe experientele anterioare.Daca atasam,de exemplu, iubirea cu durerea,atunci ne vom indragosti de acea persoana care ne face sa suferim.E ciudat,dar astfel suntem constituiti.Nu putem construi nimic decat pe ramasitele trecutului.Mai mult,ne indragostim in functie de asteptarile pe care le avem fata de celalalt.Intotdeauna persoana indragostita isi va idealiza partenerul/ partenera, proiectand asupra lui/ ei aspiratii - false cel mai adesea.Atunci cand ne trezim,este posibil sa descoperim alaturi de noi o persoana straina...  

miercuri, 21 aprilie 2010

Premiu preluat cu intarziere!

Imi cer scuze Balauritzei si Balaurului pt intarzierea cu care am preluat premiul!

Am primit acest cadou de la micutzul ingeras(sau Balauritza) si de la al ei Balaur!

O sa ofer acest premiu tuturor prietenilor mei:)

10 lucruri care imi plac:-cafeaua de dimineata
                                    -shoppinggggggggggggggggg                                                                    -sa merg la aerobic(tae-bo,step,fitball etc)
                                    -sa citesc
                                                                             -sa ies cu fetele
                                                                             -sa ajut oamenii
                                                                             -sa merg la mare
                                                                              -sa merg la munte
                                                                              -sa port tocuriii(iubesc pantofii in general,prietenele
                                                                                spun  ca am o obsesie pt pantofi)
                                                                              -sa ma plimb

marți, 23 martie 2010

Leapsa.

O sa-i raspund micutului ingeras,atat de drag mie la leapsa:*

Primul cuvant rostit a fost:tata:))
Prima zi de scoala generala:am poposit intr-o alta clasa,unde se facea germana,iar eu trebuia sa merg la clasa unde se facea franceza....imi amintesc cu atata drag...ma mutasem la scoala respectiva,m-au inscris parintii...doar ca in prima zi de scoala ai mei erau f ocupati si m-a insotit un unchi...era o scoala unde se invata in 3 schimburi,clasele primare dimineata,iar noi,cei din scoala scoala generala in schimbul 2 si 3...sala de clasa era ok,doar ca eu gresisem ora,clasa si colegii:))...asa ca in loc de V G unde trebuia sa merg am poposit la V C,am mers 2 zile acolo,apoi m-am dus la clasa mea....VG:)
Primul sarut-in clasa a 12-a,la majoratul unui fost coleg de liceu...cam tarziu...dar asta e:))...eram mult prea preocupata de universul ala al romanelor,al povestioarelor cu Fat Frumos...:))
Prima formatie care mi-a placut la nebunie-aveam ffffff multe formatii preferate...si sa stii ca nici eu nu am "scapat"de curentul Andre...:))
Primul cd cumparat-un cd de colinde!
In prima zi de liceu-ce emotii am avuttt...era o zi insorita de toamna...frumos tare!
Primele cuvinte pe care mi le-au adresat colegii mei-am facut cunostinta...unde ai terminat scoala generala,ai fost cumva la olimpiada X sau Y ca imi pari cunoscuta..atat imi amintesc:)
Prima zi de facultate-Doamneeeeeee ce emotiiiii...eram pt prima data singura...fara ai mei...globul ala de cristal in care m-au crecut ai mei...disparuse,era un sentiment atat de ciudat...de teama,libertate...constientizarea ca am urcat o treapta importanta pe scara vietii...
Prima restanta-in anul 2...nu am fost la ex:))
Prima zi la locul de munca-mari emotii si acolo...satisfactie ca mi-am indeplinit visul de o viata,de a fi medic:)
Prima oara cand am postat pe blog-1 septembrie 2009
Asa cum am primit-o o dau mai departe:)cui?celor care citesc ceea ce postez,va dau leapsa primita de la ingeras:)
Pupici:*


marți, 16 martie 2010

Dans magic

Ador muntele pentru că are atîtea mistere! Încerc să-l pătrund cît mai adînc şi mă trezesc că am ajuns pe vîrf. Cu părul despletit,simt adierea vîntului.Acesta mă pătrunde şi simt cum mă incită,cum mă provoacă la un dans magic.Doar eu şi el.Îmi răsfiră părul,îmi mîngîie faţa – ca nişte sărutări şoptite,apoi îmi sărută buzele cu o adiere apăsată,fulgerătoare.Ochii îmi scînteiau de plăcere simţind cum plutim.Trupul meu frămînta de plăcere, unduindu-mă în ritm cu el,apoi ne strangem în braţe pînă cînd...mă contopesc cu el.Simt cum plutim spre un alt tărîm,în căutarea luminii.Ajungînd aproape de lumină,îi ofer mîna şi simt cum mă arde,apoi mă aruncă în locul de unde am plecat.Ajunsă pe vîrful muntelui,în singurătate,încep să mă joc.
Priveam cerul plin de nori pufoşi ce formau litere,apoi cuvinte.Tot cerul îmi aparţine,dojenindu-mă sau,după nevoie,luîndu-mi apărarea.Iar tu, iubite vînt,ţi-ai înfipt degetele în părul meu şi te-ai opus creşterii mele,ca făptura creatoare după reguli omeneşti.Voiai să mă înveţi regulile tale,creînd împreună cu tine adieri şi şoapte prin crengile copacilor.Îmi striga numele din piscul muntelui,şi-mi scria numele în văi,pe fiecare fir de iarbă, făcînd izvoarele să susure la glasul lui,iar fiecare picătură purta în ea o mare de iubire.
Beat de iubire, uiţi de tine, iubitul meu, iar ochii tăi se vor stinge în tăcere. Melodia se stinge şi ea uşor, iar zîmbetul tău se transformă în lumină.
Singură pe vîrful muntelui,cu pletele răvăşite de vînt,îmi desfac braţele şi,simţindu-ţi îmbrăţişarea prin adieri suave,strig către cer:te iubesc!

miercuri, 17 februarie 2010

Victimizarea

"La omul sarac nici boii nu trag.” Ati intalnit vreodata acei oameni care par sa o duca din succes in succes, bucurosi, fericiti, frumosi? De ce credeti ca sunt ei asa?
Incerc in acest articol sa elucidez, cel putin in parte, secretul lor in primul rand din punct de vedere al experientelor mele.
Cei mai multi oameni a caror viata e un lant de esecuri, considerandu-se victime, se pare ca au doua obiceiuri extrem de proaste: vaicareala si plasarea responsabilitatii in exterior.
Daca te numeri printre cei care apeleaza la cele doua metode, articolul acesta e menit sa-ti aminteasca putin si sa-ti explice ce legatura e intre ele si responsabilitate.
De ce am abordat acest subiect “Victima si victimizarea”?
Simplu! Candva am trecut si poate mai trec tangibil prin aceste stari. Un alt motiv este dorinta de a ne trezi din ignoranta fata de noi insine. Divinitatea ne da dar nu ne poate pune in traista. Deci, cu alte cuvinte, avem o responsabilitate fata de noi insine, fata de viata.

Dupa dictionare definitiile acestori stari sunt:
VICTIMA, victime, s.f. 1. Persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societatii, din cauza propriilor greseli etc. 2. Persoana care sufera de pe urma unei intamplari nenorocite (boala, accident, jaf, crima etc.). 3. (In antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
VICTIM//A ~e f. Persoana care a nimerit intr-un accident sau intr-o catastrofa; jertfa. ~a unui accident de circulatie. 2) fig. Persoana care sufera din cauza unor circumstante nefavorabile; jertfa. ~a propriilor patimi. 3) ist. Fiinta sacrificata in semn de prinos unei divinitati. /fr. victime, lat. victima
Victimizare - A transforma (pe cineva) in victima; a persecuta

Iata cateva afirmatii, care poate le intalniti adesea:
- “Am avut suferinte in trecut si mi-e frica de esecuri “
- “Nu mai vreau sa iubesc pentru ca toti barbatii sunt niste nemernici, fara nici o exceptie”
- “Toata lumea e pusa pe inselaciune si pe furat”
- “Am o nevasta atat de nesuferita! Mi-a mancat zilele”
- “Copiii nu ma asculta deloc”
- “Nu vrea nimeni sa ma angajeze”
- “Ai observat ca imediat cum iti aprinzi o tigara soseste autobuzul?”
- “Stiu ca sunt iertat, desi n-o merit, fiindca Iisus a murit rastignit pe cruce pentru pacatele mele.”
- “Cand eram mic tata ne-a parasit si de atunci mi-a fost greu sa accept iubirea si afectiunea cuiva.”
- “Tocmai imi revenisem cu banii, cand scarba aia care mi-a fost nevasta mi-a blocat salariul pentru pensia alimentara neplatita.”
- “Am fost violata candva, asa ca acum nu ma simt in largul meu in preajma majoritatii barbatilor si nu pot intretine relatii intime cu un barbat fara sa nu-mi amintesc momentele acelea.”
- “Nu mai am nici o sansa, sunt o cauza pierduta.”
- “Eu nu sunt in stare de a face asta.”
- “As dori sa incep o afacere personala, dar sotiei mele nu-i place ideea. Asa ca banuiesc ca va trebui sa continuam sa ne chinuim, iar eu voi ramane cu slujba mea fara perspective.”
Ce au in comun aceste afirmatii?
Toate afirmatiile de acest gen au ca numitor comun natura individului. Afirmatiile si termenii reflecta tipologia de persoane cu serioase probleme legate de valoare si respect de Sine si predispozitie catre asteptari negative.
Numitor comun major al victimelor este faptul ca se agata cu disperare de statutul de victima.
Chiar ne bucuram de acest statut de victime si povestim despre cele mai recente necazuri, despre neputintele, neajunsurile, tragediile sau catastrofele abatute asupra noastra. In realitate nu suntem victime, ci voluntari.
Noi alegem, de obicei subconstient, sa fim victime. Suntem suma gandirii si simtirii noastre. Daca avem o atitudine de victima si afirmam acest lucru si celor din jur, creem o profetie care ulterior se indeplineste.
Aceasta atitudine ne determina sa respingem dragostea, amanam fericirea, atragem boli sau accidentari sau sabotam succesul financiar ori de afaceri. Ii convingem atat de bine pe cei din jur de istoria noastra de victima, incat sfarsim prin a-i urma scenariul cu exactitate.
Aproape zilnic port discutii cu astfel de persoane, care considera ca sunt oropsitii sortii si problema lor este cea mai grava. Ei considera ca nu exista nici o oportunitate de a iesi din situatia lor. Oare de ce atat de multi dintre noi ne agatam cu atata disperare de situatii care ii victimizeaza?

Ingaduiti-mi sa enumar motivele:
1. Ei isi pot spune ca niciun esec din viata lor nu li se datoreaza.
2. Ei pot crede ca factorii exteriori sunt cauza tuturor lucrurilor rele din viata lor, absolvindu-se astfel de responsabilitatea personala.
3. Ei pot capata atentie, simpatie si compatimire din partea altora.
4. Aceasta atentie, simpatie si compatimire pot substitui pentru ei iubirea de care au nevoie cu disperare, dar pe care nu stiu cum s-o primeasca.
5. Ei pot utiliza respingeri din trecut pentru a justifica motivul pentru care nu se apropie niciodata emotional de alte persoane.
6. Ei isi pot folosi esecurile din trecut pentru a justifica motivul pentru care nici macar nu incearca vreodata sa atinga obiective superioare sau sa realizeze proiecte nobile.
7. Ei primesc confirmarea ca sunt “pacatosi innascuti” care “nu vor fi niciodata in stare de nimic” sau ca nu au educatia ori legaturile necesare pentru a reusi.
8. Ei se pot simti aidoma unor eroi: oameni neinsemnati care lupta cu fortele raului, desi nu au nicio sansa.
9. Ei se pot simti impliniti spiritual, crezand ca-si sacrifica fericirea pe plan uman, pentru a primi adevaratele rasplati in viata de apoi.
10. In esenta, ei pot fi pur si simplu inconstienti, ca majoritatea turmei, lasand viata sa li se intample fara a fi nevoiti sa gandeasca.
Cele de mai sus sunt primele 10 motive pentru care ramanem “fraieri, bolnavi si faliti”. Indiferent in care dintre aceste motive credem - sau, mai degraba, in care combinatie de motive credem – rezultatul final va fi acelasi: vom duce o viata unidimensionala de subzistenta, traind de pe o zi pe alta, fara sa cutezam realmente sa atingem fericirea si implinirea. Iar asta poate genera suicidul. Nu cred ca este calea pe care dorim sa o urmam.
Daca ne facem o analiza corecta, luand ca repere cele 10 motive, vom putea repera cauzele problemelor noastre. Cu alte cuvinte, primul pas pentru a scapa de starea de victima este identificarea motivului. Dupa ce victimizarea este recunoscuta si acceptata, incarcatura ei emotionala este negata.
Pentru a descoperi cauza trebuie sa examinam just, din nou, programarea primara si convingerile fundamentale pe care le-am dezvoltat in copilarie. Aceste credinte esentiale invaluie felul in care vedem tot ceea ce ni se intampla, pe toata durata vietii. Ele genereaza situatiile la care ne asteptam si pe care astfel le materializam. Prin legea Rezonantei atragem evenimentele, situatiile si persoanele care materializeaza statutul de victima.

In felul acesta, probabil, vom ajunge pe unul dintre urmatoarele trei cicluri posibile:
1. Atingerea lui Midas: tot ce atingem se transforma in aur, platina sau prada.
2. Linia plata: toate zilele ne sunt cenusii si identice, abia descurcandu-ne intr-o viata de disperare tacuta.
3. Haul fara fund: viata ne este intr-o spirala mereu descendenta, in care fiecare drama, trauma si tragedie duce la urmatoarea.
Foarte putini oameni se deplaseaza intre aceste cicluri. Cei mai multi raman impotmoliti in unul dintre ele in majoritatea timpului sau pentru toata viata. Foarte putini se gasesc in primul ciclu: atingerea lui Midas. Cea mai mare parte a noastra ne impotmolim in scenariul liniei plate, straduindu-ne pur si simplu sa ajungem pana la week-end, sa ne putem destinde si sa uitam de viata anosta pana luni dimineata… cand se reia procesul de la capat.
Iar un grup mai mic, dar aflat in crestere continua, este captiv in ciclul haului fara fund, materializand permanent traume si drame. Oamenii aceia trec printr-un necaz si pornesc spre urmatorul confirmandu-si de fiecare data convingerea ca viata este un chin… dupa care mori.
Este perfect adevarat: venitul, statutul, educatia, cartierul, familia si multe alte circumstante va vor influenta, afecta si chiar determina pozitia in viata. Dar cine creeaza circumstantele?
Tot asa cum un gradinar trebuie sa-si ingrijeasca lotul, plivindu-l de buruieni, voi trebuie sa va ingrijiti gradina mintii, curatind-o de gandurile despre lipsuri, limitari si negativitate. Trebuie sa ingrijiti si sa va ocupati de gandurile de fericire, succes si scop.
Daca practicati genul acesta de gradinarit, veti descoperi in scurt timp ca sunteti gradinarul-sef al propriului vostru suflet. Veti ajunge la intelegerea profunda ca nu sunteti victima circumstantelor, ci arhitectul lor - deoarece tocmai aceste ganduri carora le acordati prioritate va vor modela caracterul, vor creea circumstantele si va vor determina destinul final.
“Odata ce pricepeti si va asumati responsabilitatea suprema pentru cele ce se petrec in viata voastra, intelegeti brusc ca detineti puterea de a schimba cursul si de a va crea viata la care visati.
Daca apartineti unui grup religios care va invata ca sunteti nevrednic si ca este moral sa fiti sarac, parasiti-l imediat. Gasiti o comunitate spirituala care va celebreaza ca persoana si care invata cum sa traiti in abundenta… pentru ca aceasta este adevarata ordine a universului.”
, Randy Gage - “De ce sa fii FRAIER, BOLNAV SI FALIT - si cum sa ajungi DESTEPT, SANATOS SI BOGAT”
Alegerea iti apartine strict tie. Sunt convinsa ca majoritatea vaicaritorilor care au citit pledoaria mea vor ramane la fel ca pana acum. Mai mult, vor veni cu argumente care ii indreptatesc sa fie asa: “dar situatia mea e speciala…”, “dar tu nu stii ce inseamna sa fii ca mine…”, “dar despre sinistrati ce poti sa zici?” etc.
In loc de concluzie.
Nimeni si nimic nu ne poate afecta fara voia noastra. Nimeni si nimic nu poate sa rezolve problemele noastre, cel mult ne pot sustine in rezolvarea lor.
Solutii exista, important este sa avem ochi de vazut si urechi de auzit.
Exista 3 verbe care sunt chei ale succesului: A FI, A FACE si A AVEA.
Sa lucram cu aceste verbe si minuni se pot intampla!
Va doresc spor in toate si numai minuni.

Nu uita! FII INVINGATOR/INVINGATOARE!

miercuri, 10 februarie 2010

Analiza functionala a unui comportament dezadaptiv : limbaj vulgar obscen

Analiza functionala a unui comportament dezadaptiv : limbaj vulgar obscen
Persoana cu un asemenea comportament negativ foloseste un limbaj vulgar, obscen la scoala, pe strada si acasa. Provine dintr-o famile,unde parintii nu se inteleg,nu se respecta reciproc,cu toate ca au N venituri care le-ar permite un trai decent,din cauza unor cheltuieli iresponsabile ei tot timpul au mari probleme financiare. La servici se manifesta prin acest limbaj atat in timpul pauzelor cat si in timpul programului.
Vorbeste astfel in prezenta colegilor, parintilor,prietenilor si fratilor.In schimb evita acest limbaj in fata directorilor, si a politiei persoanele autoritare.Acest comportament este unul in exces, care persista de mult timp la aceasta persoana si se manifesta cu o frecventa foarte mare.Aproape nu exista propozitie de-a lui in care sa nu apara un cuvant obscen.Daca apreciez dimensiunea gravitatii acestui comportament negativ pe o scala de la 1 la 5, fara ezitare o pot aprecia cu nota 5, fiind de o intensitate maxima.Cateva dintre consecintele imediate ale acestui comportament negativ ar fi: popularitate in randul colegilor si prietenilor ,chiar admiratia din partea unora, persoana in cauza isi satisface orgoliul personal si se impune ca leader in fata unui grup. Acest comportament este intarit pozitiv, prin folosirea limbajul obscen persoana primeste un beneficiu, admiratia celorlalti. Nu foloseste insa limbajul obsecen in preajma politiei sau directorilor de firma unde lucreaza de frica pedepselor.
Pe termen lung insa conscintele acestui comportament sunt mai grave: persoana va fi izolata in timp,va fi penalizata drastic mai tarziu prin diferite etichetari stigmatizari,va constata cu stupoare cat de greu se poate debarasa de aceste etichetari. Pentru ea recompensele imediate(aprecierea grupului de prieteni colegi de munca) sunt mai influente decat pedepsele amanate.
Am putea reduce acest comportament prin identificarea  catorva comportamente alternative.Il convingem si il delegam sa organizeze un grup unde el sa fie lider (pt ai satisface acest orgoliu personal) dar acest grup sa participe la o discutie despre literatura de exemplu unde se cere o exprimare cat mai plastica.
In felul acesta vom realiza extinctia comportamentului prin inlaturarea contingentelor.
Persoana invata ca limbajul vulgar nu ii poate oferi aprecierea celorlalti (din moment de este desemnat ca lider in grup).
Pe langa inlaturarea contingentei se adauga astfel si o noua situatie de invatare.Prin folosirea unui limbaj adecvat, plastic persoana este recompensata prim recunoasterea si respectul celorlalti participanti.
Astfel nou comportament este adoptat prin extinctia vechiului comportament dezadaptiv si prin intaririle pozitive care forteaza noul comportament adaptativ.
Limbajul vulgar este si o refulare a frustrarilor de zi cu zi...si daca stai sa analizezi injuraturile unui om vei vedea ca exact acolo are el problema...


sâmbătă, 6 februarie 2010

CAT VALOREAZA O FEMEIE?!

Intr-o scurta conversatie, o persoana intreaba urmatorul lucru pe o femeie: Ce tip de barbat cauti? Ea ramase un moment tacuta inainte de a-l privi in ochi si ii zise:Vrei sa stii intr-adevar?El raspuse:da Atunci incepu sa zica: Fiind femeie in acest timp, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat… Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea? Barbatul ramase privind.Gandea cu siguranta ca este vorba de bani. Ea, stiind ce gandeste el, spuse:Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii. El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind- o ii ceru sa explice mai in detaliu. Ea zise: Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator. El ii zise: Ceri mult. Ea raspunse: Valorez

luni, 25 ianuarie 2010

Visul meu...

... îmi lipseşti azi ... şi în fiecare zi ... deşi te simt fiind cu mine în fiecare clipă! Am senzaţia că Tu eşti cu mine încă mai de mult de cînd sînt eu cu mine...
Anul trecut,te-am visat; trăirea a fost atît de intensă încît am ştiut că vine de acolo de sus şi că va rămîne starea la care mă voi raporta mereu. Mă ţineai strîns de mînă, hotărît, cu ceva care era mai mult decît iubire, decît protecţie, decît orice altceva cunosc în această existenţă. Starea mea era mai mult decît un cumul al sentimentelor elevate, era un corolar al împlinirii celeste. Mergeai hotărît şi îmi conduceai paşii pe drumul cunoscut doar de tine. Eram total abandonată voinţei şi puterii tale, simţeam că mă topesc în mîngîieri de lumină catifelată care îmi răcoreau obrajii dar în acelaşi timp, simţeam că sînt egala ta!
Visul următor care mi-a rămas tîrziu în memorie ........ îmi arătai taine, mi le exemplificai şi mă puneai să îţi urmez exemplul (practica) pentru a le cunoaşte. Mă lăsai apoi dar, aşteptai în inima sufletului tău să te chem. Şi eu am facut-o deoarece, pierdusem ceva ... iar Tu erai singurul care putea să mă ajute să găsesc acel ceva pierdut. Şi Tu ai revenit pentru a mă ajuta ... cu multă iubire în fiinţă. În final, amîndoi priveam în aceiaşi direcţie!
Acum două nopţi te-am visat din nou;am trăit o continuare a primului vis. Ce pot să-ţi spun despre el ... era aceiaşi unitate subtilă în fiinţele noastre, mă ţineai din nou de mînă, dar de această dată, structurile fizice, corpurile propriu zise, erau luminoase, diafane ... se vedea prin fibrele noastre care semănau cu unduirile mătăsii. Felul în care mă ţineai lîngă tine, cu aceiasi hotărîre din primul vis, parcă fiind detaşat de orice surprindere a oricui, ne împletea, de fapt ne contopea miinile, trupurile ... în timp ce ne continuam drumul început în primul vis, către încă nu ştiu ce, către încă nu ştiu unde ... dar simţeam că de fapt nu mai simţeam ... trăiam pur şi simplu starea suavă, luminoasă, diafană, hotărîtă, pură ... şi existam prin tine, existînd în acelaşi timp prin mine. 
Îţi povesteam o dată că, obişnuiesc să mă odihnesc la pieptul Marelui Albastru, atunci cînd sînt singură, doar cu mine, cînd obosesc, cînd simt că am nevoie de Iubirea care mîngîie mai mult decît trupul fizic .... dar îl atinge, îl alina şi pe cel spiritual ...

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Fericirea....



Fericirea nu este ceva care să poată fi creată. Ea există prin sine însăşi ca parte imanentă a naturii noastre esenţiale. Fericirea emană pur şi simplu din acea fărîmă de Spirit cu care sîntem înzestraţi.
Desigur, ne putem întreba pe bună dreptate de ce nu sîntem fericiţi tot timpul dacă fericirea este permanent în noi? Sau de ce durează atît de puţin atunci cînd ajungem să o trăim?
O analiză sumară ne arată că orice fericire pe care o trăieşte omul este legată de îndeplinirea unei dorinţe. Astfel, am ajuns să condiţionăm trăirea fericirii de îndeplinirea dorinţelor. Nimic mai fals. Fericirea nu depinde de nimeni şi de nimic. Ea nu are nici o legătură cu îndeplinirea dorinţelor sau cu respectarea a nu ştiu cîte reguli. Fericirea nu este o recompensă, nu este ceva care să poată fi atins pe baza unui raţionament sau pe baza unei înşiruiri de fapte. Fericirea există tot timpul pentru că ea este însăşi natura Sinelui nostru esenţă, care se află dincolo de spaţiu şi timp, dincolo de orice cauzalitate.Fericirea are aceeaşi natură cu lumina necreată, cu lumina care nu există datorită unei cauze, ci care există prin ea însăşi. Accesul la această lumină, precum şi la fericirea care o însoţeşte, poate avea loc doar atunci cînd mintea îşi încetează activitatea. Atunci cînd reuşim să oprim mintea, norul de gînduri se disipă şi putem „vedea” lumina spiritului de dincolo de gînduri şi putem trăi fericirea în forma ei pură. Atît timp cît mintea lucrează şi generează gînduri peste gînduri, indiferent de natura acestora, accesul la fericire este obturat.Cu cît norul de gînduri este mai opac, mai greoi, cu atît întrezărim mai puţin lumina spiritului şi implicit sîntem mai nefericiţi.
Atunci cînd un om îşi îndeplineşte o dorinţă, mintea se opreşte pentru un timp, aşa cum se opreşte orice om din activitate, imediat ce a terminat un proiect. Îndeplinirea unei dorinţe se aseamănă cu finalizarea unei misiuni. E ca şi cum mintea s-a achitat de o sarcină şi atunci se opreşte pentru o clipă.Ori de cîte ori finalizăm o misiune, mintea se opreşte puţin şi atunci fericirea ne inundă sufletul.Cu cît mintea se opreşte pentru mai mult timp cu atît fericirea noastră va fi mai intensă şi va dura mai mult.Dacă nu avem exerciţiu în oprirea minţii, trăirea fericirii în forma ei pură nu va dura niciodată mai mult de o clipă.
Dacă e să fiţi sinceri cu voi, puteţi să vă daţi seama că fericiea este strîns legată de oprirea minţii şi că, în forma ei pură nu ne este accesibilă decît pentru mai puţin de o clipă. Aceasta este o chestiune larg dezbătută de mai toţi filozofii lumii. E adevărat că, în funcţie de natura minţii, o revărsare chiar şi numai de o clipă a fericirii pure poate să lase urme în sufletul nostru care să dureze mult timp. Cu cît avem o minte mai pură, mai elevată, cu atît ea va reflecta într-o măsură mai mare fericirea care se află de partea cealaltă a ei, acolo unde nu mai există nici spaţiu şi nici timp. Dacă vreţi să fiţi cu adevărat fericiţi învăţaţi să vă controlaţi mintea şi să opriţi gîndurile. Scăpaţi de focul dorinţelor şi noianul de frici care vă întunecă viaţa. Frica este cea care dă cel mai mult de lucru minţii. Mai mult chiar decît dorinţele. Dacă nu ne-ar fi permanent frică şi nu am căuta permanent siguranţa şi sentimentul de securitate, atunci mintea nu ar mai gîndi atît de mult. Tot ceea ce este construit prin intermediul minţii este ca un castel suspendat în aer. El trebuie permanent susţinut de gînduri pentru că altfel s-ar risipi în vidul inefabil şi plin de beatitudine al spiritului. Tot ceea ce este construit în spaţiu şi timp are la bază o cauză mentală. Orice are o cauză mentală trebuie susţinut prin intermediul unui torent continuu de gînduri. De exemplu, conţinutul memoriei unui calculator s-ar pierde dacă nu ar exista periodic un curent de refreş, care să menţină datele în circuitele interne ale memoriei RAM. Astfel, noi nu vrem să oprim mintea, pentru că ideea de a opri mintea ne sperie. Ne sperie că s-ar putea risipi totul. Foarte mulţi oameni spun că nu suportă prea multă fericire. O fericire prea intensă le ameninţă întregul sistem de referinţă asupra realităţii, îi ameninţă cu disoluţia propriei imagini de sine. Cei care au avut un contact mai îndelungat cu fericirea pură şi-au reevaluat apoi întregul program mental. Referinţele lor vizavi de lume s-au restructurat complet. Adeseori ei n-au mai avut cum să se încadreze în societate. Au fost catalogaţi ca fericiţi nebuni sau ca sfinţi şi i-au scos în afara societăţii normale bazată pe o „gîndire sănătoasă” şi „valori tradiţionale”. Tipul de societate în care trăim este strîns legat de mijloacele prin care ne este hrănit sentimentul de siguranţă şi securitate. Din acest punct de vedere, majoritatea fiinţelor sînt extrem de inerte, au o rezistenţă exagerată la schimbare. Dacă acceptă ceva nou vor trebui să-şi reevalueze întregul mecanism al gîndirii, şi cît sînt în perioada aceasta de tranziţie îi stăpîneşte angoasa. Frica de moarte este cea mai importantă cauză care obligă mintea să genereze permanent gînduri. Culmea ironiei este că cu cît gîndim mai mult cu atît ne plasăm într-o lume a nesiguranţei şi nefericirii.


Fericirea este tot timpul în voi, în inima spirituală. Oprirea activităţii minţii ne poate uni cu spiritul şi astfel putem trăi fericirea în forma ei pură. Atît timp cît mintea funcţionează şi emană gînduri ca un vulcan care aruncă spre cer nori negri de cenuşă nu vom trăi fericirea pură ci doar o descriere a fericirii. Prin intermediul minţii noi nu avem acces la realitate, ci doar la o descriere a realităţii. Depinde de voi acum dacă vreţi să abandonaţi fricile legate de angoasa insecurităţii şi dorinţele care sînt create doar cu scopul de a da de lucru minţii. Abandonaţi toate acestea şi eliberaţi-vă sufletul de angoase.

joi, 21 ianuarie 2010

Femeia



Avem totul în noi pentru a fi splendide

Femeia, acest mister ce creează Universul...o întîlnim peste tot: femeia-mamă, femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soţie, femeia-amantă, dar şi femeia-om politic, femeia-director, femeia-om de afaceri…
Oare unde se regăseşte femeia contemporană care se plînge din ce în ce mai des de nefericire, de neîmplinire?
Să fie de vină noul tip de femeie, femeia-bărbat? Privind în jur vedem o nouă femeie, cu un comportament confecţionat, cu o atitudine masculină, dornică să fie cît mai egală cu bărbatul în ierarhia socială.
Unde este însă Femeia? Cea care inspiră poeţii şi pictorii cu misterul ei… Femeia fascinatoare, iniţiatoare, cea plină de erotism rafinat, femeia-copil, femeia-spirituală.
Femeia a uitat şi a abandonat adevărata sa putere feminină: seducţia. Orice femeie are puterea să aibă orice relaţie doreşte, un cuplu armonios unde fericirea şi iubirea să înflorească.
Femeia este un alchimist al Universului, are piatra filosofală… tot ce trebuie să facă este să-şi trezească sufletul şi să folosească acea putere ascunsă.Forţa feminină, acea energie colosală,misterioasă,o însoţeşte oriunde s-ar duce şi orice ar face.Are puterea de a încînta,de a seduce.Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister,cu înfăţişarea şi magnetismul personal şi de aceea o femeie nu trebuie să înceteze, în nici o împrejurare, să fie Femeie.
Capacitatea de seducţie a femeii se naşte din privirea sa profundă, infinită,ceva în care te poţi pierde cu uşurinţă, în care îţi poţi pierde propria identitate, pentru a renaşte.
Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume
Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie Dar Ea este rară Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.

Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.
Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.
Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi” (Louis Pauwels - Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)
Cert este că bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia, orice femeie, este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către Sine.
Femeia trebuie însă să se desăvîrşească, deoarece prin desăvîrşirea sa, va produce desăvîrşirea acestei lumi. Prin transformarea ei conştientă se va produce transformarea inconştientă a acestei lumi. Adevărata natură a femeii este Iubirea, lege fundamentală a Universului. Ea se poate regăsi astfel, iubind necondiţionat, dăruind lumină şi pe sine. Femeia naşte universuri cînd se lasă purtată de energia ce i-a fost dăruită.
Ce muzică poate încînta mai mult urechea unui bărbat decît muzica unei femei ce face dragoste, ce dans poate fi mai minunat decît trupul unei femei ce se unduieşte pe ritmurile pasiunii?… Femeia poate face o artă din amor… o artă a vieţii eterne.
Femeie!!! Fii femeie!!! Iubeşte, dăruieşte, ascultă, iartă, creează, joacă-te… fă dragoste!!!