vineri, 16 octombrie 2009

El...

In viata fiecarei femei exista un "el" care a intruchipat mereu fostul,prezentul si viitorul,o relatie ambigua,nu neaparat fizica,care si-a facut mereu simtita prezenta.Fie prin amintiri sau prin "chestia aia" pe care o are el si numai el,prin sarmul lui unic,prin faptul ca stie exact cum sa te ia, stie ceea ce vrei si tot el puterea de a se folosi de toate astea exact atunci cand esti mai vulnerabila. El te-a facut sa zambesti atunci cand credeai ca lumea s-a sfarsit, el a fost acolo mereu atunci cand ai avut nevoie de el, te-a ajutat sa fii mai buna, sa fii altfel, sa fii tu.El te-a inspirat sa scrii...Din cauza lui ai suferit cel mai mult, pentru ca nu stia tot ceea ce stie azi si pentru ca asa a fost sa fie. El te-a ridicat atunci cand ai cazut, el s-a uitat in ochii tai si ti-a spus sa mergi mai departe pentru ca are incredere in tine.Tot el te-a certat cand ai gresit,dar nu te-a lasat niciodata singura.El iti da uneori aripi ca sa poti zbura...El e baiatul care,atunci cand il vezi,te face sa-ti bata inima atat de tare cand esti in preajma lui incat el simte lucrul acesta,sa ai fluturi in stomac dupa o luna,un an,zece ani de cand nu v-ati mai vazut...Pentru el ai fi facut orice candva...
O melodie draga sufletului meu sau...o parte din sufletul meu:)

duminică, 11 octombrie 2009

Confuzie...


Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodata, si tocmai de aceea plec, pentru ca, daca as ramane, visul s-ar transforma in realitate, in dorinta de a poseda, de a dori ca viata lui sa fie a mea. In fine, toate lucrurile care transforma dragostea in sclavie. E bine sa avem grija de ceea ce luam cu noi din viata. - Paulo Coelho

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Cautatorii de vise....


Alergam toata viata dupa vise. Unii isi iau prea in serios visarea, isi privesc visele de la distanta, le adulmeca fara a cuteza sa se apropie. Le iubesc cu o pasiune masochista si-si ofera numeroase momente de reverie, se inchid in lumea lor fascinanta cu o bucurie vinovata, solitara. Viata lor se compune din momente de uitare de sine. Sunt dependenti de starea euforica de satisfactie interioara creata de reveria prelungita. Dispun de o imaginatie exacerbata care-i ajuta sa-si construiasca o lume de vis, numai a lor. Isi iubesc refugiul si ignora pragmatismul. Se cred fericiti. Astfel, visarea devine un adevarat ritual, si ca orice ritual isi cere pretul, timpul, energia sa. Ei consuma si traiesc totul in interior. Teama ca n-ar putea sa-si atinga vreodata visele sau si mai rau, teama ca odata cu atingerea viselor vine si schimbarea, o schimbare care le-ar arata o alta lume cu alte reguli decat cele cu care s-au obisnuit, ii face sa amane la nesfarsit orice actiune concreta. Neincrezatori in fortele proprii si teama "de a fi ei" pana la capat, ii face sa se complaca in amanarea asta prelungita care le da o falsa speranta ca timpul ii asteapta. Ei bine, timpul nu asteapta. Cu trecerea anilor, totul se complica, multiplica, responsabilitatile se inmultesc, nu-si mai pot ingadui "sa piarda timpul" in reverii!Nu-si mai pot gasi alinarea in refugiul creat.Se simt descoperiti in fata realitatii si asta le confera o anumita fragilitate pe care o recunosc. Vor avea de ales, in final, intre o lume imaginara si una cu vise reale.
Altii cred ca totul e posibil! Acestia se apropie cel mai mult de vise. Se arunca in valtoarea vietii cu un curaj aproape inconstient. Ei provoaca viata, sunt cei puternici. Incearca totul, gusta totul, traiesc totul. Pare o sfidare usor naiva. Isi propun teluri inalte si cred intr-o continua schimbare, cred in ei si in ceilalti. Viata lor inseamna miscare,schimbare,asumarea propriei personalitati, traire.Isi stabilesc prioritatile si isi construiesc propriile reguli. Se impotrivesc lancezelii tentante, asteptarii.In fata provocarilor zambesc,sperantele lor sunt vii. Sunt oameni care emana o caldura aparte,care stimuleaza,care cred intr-o idee, care se implica profund si total in realizarea unui vis.Drumul ales de ei nu e usor,e un drum plin de confruntari,obstacole,
dezamagiri,deceptii.Luarea deciziilor naste deseori puternice conflicte, indoieli, framantari, tensiuni. Sunt obligati sa ia decizii care necesita o maturitate pe care numai experienta si asumarea riscurilor le-o confera. Dar toate aceste trairi pline de incordare ii stimuleaza, ii imping inainte, ii ajuta sa creasca. Ei privesc in urma fara regrete,cu satisfactie si mandrie.Au ales lupta si satisfactia castigarii fiecarui pas ii apropie tot mai mult de vise. Ei traiesc magia visului implinit.
Cautatorii de vise... si unii si altii se caracterizeaza printr-o sensibilitate aparte. Primii au o sensibilitate melancolica, solitara regasita intr-o lume interioasa inchisa, plina de o frumusete nebanuita. Ceilalti au o sensibilitate vie care misca totul, visele lor sunt palpabile. Fiecare dintre noi ne dezvoltam si ne insusim mai mult sau mai putin una dintre aceste doua sensibilitati.
Tu ce esti?! Un visator melancolic sau un visator pasional?!


marți, 29 septembrie 2009

Psihologia iubirii: Trasaturile pasiunii

Cand te indragostesti, este ca si cum ai cadea accidental dupa ce ai alunecat pe o coaja de banana. Nu esti pregatit dinainte pentru ce o sa urmeze si totul se petrece cu o repeziciune care scapa controlului. Nu intamplator, in franceza si in engleza se folosesc pentru “a se indragosti” verbele “tomber amoureux” si “to fall in love”.

Desi starea de indragostire este una complexa, ea poate fi recunoscuta prin cateva trasaturi specifice:

Rapiditatea si imprevizibilitatea
Atractia pentru o persoana anume demareaza rapid si incontrolabil

Existenta unui obiect al iubirii
De obicei o persoana de sex opus, fata de care indragostitul simte o atractie globala, care este insa orientata sexual. Aceasta persoana este perceputa ca fiind “atragatoare” prin anumite trasaturi fizice, intelectuale si comportamentale. Se oserva adesea o oarecare asemanare intre parteneri, ceea ce demonstreaza importanta afinitatilor in stabilirea relatiilor de dragoste si prietenie. Dar cel mai des, farmecul si unicitatea obiectului iubirii tine de un ansamblu dificil de analizat. De aceea dragostea este adesea comparata cu o magie care apropie doi oameni.

Tensionarea rapida
Prezenta persoanei iubite sau numai gandul la ea declanseaza rapid o stare de tensiune si o atractie erotica, de cele mai multe ori inexplicabila din punct de vedere rational. Nu intamplator se spune ca “dragostea are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste”.

Implicarea privilegiata si exclusiva
Relatia cu persoana iubita devine in scurt timp una privilegiata, chiar exclusivista. Celelalte relatii (de munca, de prietenie, familiale) trec pe plan secundar. Cei doi isi continua relatia chiar in profida constrangerilor sociale, profesionale, culturale, religioase, etc. daca acestea exista

Dorinta ca sentimentele sa fie reciproce
Indragostitul are permanent in minte imaginea persoanei iubite, se simte frustrat cand nu este cu ea, este puternic atras spre ea, reactioneaza rapid la contactul cu ea si - pentru ca apropierea sa se poata produce - e nevoie ca sentimentele lui sa fie impartasite si de cealalta persoana

Idealizarea fiintei iubite
Persoana iubita apare in imaginatia indragostitului idealizata. De aceea se spune ca “dragostea este oarba”.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Introspectie...


Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

marți, 1 septembrie 2009

Misterul meu...misterul tau....

Candva am suferit...ca orice om de rand...dar suferinta aia m-a facut o femeie puternica...Acum câţiva ani...exact in momentul in care simţeam în mine tăria să prăbuşesc o lume şi puteri să reclădesc alta..."Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai frumuseţea o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cântă sublim lebedele" precum spunea celebrul Camil Petrescu....
Iubesti pentru ca stiam ca asta il face fericit...sau poate asta ma facea fericita?o mare iubire este un proces de autosugestie...iti trebuie timp si complicitate pt formarea ei...sau poate e doar dependenta fizica,psihica,etc?!Ma regasesc in Ela...dar totusi nu am o personalitate histrionica...!Stiu exact ceea ce vreau de la viata asta pe plan profesional...dar sentimental,afectiv,perosanl etc....nu am linii trasate...si ma intreb daca imi voi putea trasa vreodata....am fost intotdeauna o persoana superficiala?sau am invatat asta de la tine dragul meu?...stii am ajuns la o concluzie...suntem croiti pe acelasi calapod?sau poate mi-ai fost involuntar,inconstient mentor?poate actul amoros in sine sau poate energiile noastre are au fuzionat acolo sus....intr-un alt plan spiritual mult mai evoluat?Te intrebi de ce am reactii ciudate?si eu ma intreb acelasi lucru...probabil nici eu nu ma cunosc suficinet de bine....sau poate ca subconstientul nu-mi permite sa divulg..."
Nu ne cunoaştem niciodată îndestul... Trăim alături de noi înşine cu fiinţa noastră urâtă, părându-ne firesc să fie aşa, cum ni se pare firesc să ne întovărăşească propria noastră umbră"(Camil Petrescu)
E atat de simplu sa fugi,e atat de usor...si stii noi nu facem rau cu voia noastra...nu cunoastem raul pe care il facem...si plecam fara sa spunem un cuvant...de ce?poate din dorinta de a nu face rau...sau poate pentru ca ne este mult mai usor asa...sa ne traim ficecare clipa ca si cum ar fi ultima...poate cateodata avem mustrari de constiinta...sau poate nu...(.cat mi-as dori sa fiu o persoana profunda,asemeni tie draga mea Mihaela)....sarim etape constient pentru ca apoi sa ne intoarcem de unde am plecat fara sa dam o explicatie...nu te-ai intrebat de ce nu-ti cer explicatii?pentru ca si eu,asemeni tie,detest sa mi se ceara vreo explicatie....!te-ai intrebat de ce dispar si apar?gandeste-te de ce faci tu acelasi lucru...si da-ti singur explicatiile....:)....
Totdeauna indiferenta este ideologica si amabila, prezentata sub unghiul actualitatii si cu caracter strict personal.
"Oamenii sunt răi, mincinoşi şi lacomi. Nu respectă nimic şi nu se gândesc decât să-şi cultive propriile lor vicii, chiar dacă ar fi să vină după ei potopul" iar eu scumpul meu sunt om...ca si tine...sunt o perosana egoista afectiv,egocentrista...iubesc decat daca imi este mie bine...la fel ca si tine...de ce nu putem avea o relatie normala?pentru ca suntem la fel...eu ma limitez doar la flirturi nevinovate sau doar la un sarut...daca as fi fost baiat,as fi reactionat la fel ca tine...te intrebai de ce minciuna are picioare scurte langa mine?pt ca ma pun in locul tau...si ma intreb cum as reactiona eu:)...si asa imi dau multe raspunsuri..."Iubirea noastră se va hrăni din greşeli şi din dureri, aşa cum focul se hrăneşte din tot ceea ce îi stă în cale... Dar iubirea noastră nu va fi păcat, cum focul însuşi nu este lemnul putred pe care îl mistuie"
Suntem oameni profunzi in esenta scumpul meu...dar"Cei inteligenţi şi sensibili au întotdeauna momente de îndoială"oare nu este asa?:)
Stii de ce te iubesc?
Te iubesc, pentru că nu eşti mai cuminte decât mine!noi nu suntem suficient de profunzi sa stim ce este iubirea...pentru noi iubirea este echivalentul pasiunii:)
Fugim unul de celalalt din dorinta de a ne schimba poate...dar vezi tu...nu ne iese...oricat am incerca:)
Sunt perfect constienta ca am nevoie de un barbat puternic,un barbat posesiv care sa ma domine pt a ma putea linisti:)....

Stare de spirit


Ce calzi sunt ochii tai, si cat de protejata ma simt in imbratisarea lor. Imi este de ajuns doar o privire de-a ta ca sa stiu ca altceva nu-mi mai doresc; ca pot sa mor si sa invii de dragul tau; ca traiesc prin si pentru tine; ca rasariturile si apusurile de soare devin cu adevarat romantice doar in preajma ta; ca sunt ca un luceafar care ar cobori oricand de pe bolta sa-si stinga focul in marea ochilor tai, ca esti o parte din sufletul meu si ca oricat as incerca sa...fug de langa tine nu voi reusi nicicand. Imi e de ajuns doar o simpla privire ca sa stiu ca ma iubesti si te iubesc...