marți, 7 septembrie 2010

Regasirea de sine...

Cărţile despre oamenii obişnuiţi şi problemele lor de fiecare zi niciodată nu sunt prea multe.Fie că se referă la întâmplările petrecute în preajma lor sau la schimbările interioare,ele aduc viziuni şi modalităţi de a înţelege cum trebuie amenajată existenţa noastră pentru a construi o viaţă în acord cu valorile umane perene.
Românii sunt oameni grăbiţi:grăbiţi să atingă obiective, grăbiţi să înceapă alte proiecte,grăbiţi să-şi umple timpul cu nimicuri,să fugă de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiţi să mediteze la viaţa lor,la cei din jur,la sensurile adânci ale existenţei. 
 Ne-a cuprins un fel de hedonism endemic în care posesiunile materiale şi multitudinea experienţelor superficiale ţin loc de viaţă adevărată.Ne refugiem în fel de fel de preocupări minore şi de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine în viaţă,nu mai vedem lucrurile frumoase care ne înconjoară,nu mai auzim zborul interior al muzicii de calitate.
Când te opreşti însă din fuga zilnică spre nicăieri şi începi să guşti plăcerile existenţei tihnite,semnificaţiile se distribuie altfel: estetica implicită a relaţiilor umane profunde capătă o forţă nebănuită,arta devine o împăcare cu lumea şi cu propriile vise,nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare şi instituire a sensurilor pentru tine însuţi,prea des o pasăre singuratică şi dezorientată..
Desigur,trecerea anilor aduce schimbarea anotimpurilor interioare,neliniştile regeneratoare dar,mai ales,sentimentul adevăratei fiinţări în colţul nostru de univers:căutarea,iubirea, casa,pasiunea muncii,rosturile cetăţii,uneori himere şi mode inautentice,alteori valori sigure şi temeiuri pentru o viaţă morală şi care lasă urme în posteritate.
Lucrarea de maturitate ne invită la o pendulare calmă şi fecundă între vis şi realitate,între stele şi pământ,intre viaţa privată şi cea din spaţiul public,având un singur ţel:regăsirea de sine.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Fericire fara motiv

Nu există putere mai mare decît aceea de a fi fericit fără motiv.Nu există învăţătură mai preţioasă decît aceea care să ne conducă la abilitatea de a fi FERICIT mereu,fără motiv.În această stare de fericire îşi au sălaşul multe din virtuţile pe care le-am dori atît pentru noi cît şi pentru toţi ceilalţi care ne înconjoară.Bunătatea,libertatea,compasiunea,generozitatea,dăruirea,înţelepciunea îşi trag seva din starea de FERICIRE fără motiv.Miraculos este faptul că toate cele care se trag din fericire ne pot conduce totodată către izvor!Dar cea mai scurtă cale de a te transforma este să urmăreşti mereu să fii fericit fără motiv şi să nu abandonezi starea aceasta indiferent de ce se întimplă în cîmpul minţii sau pe mari şi munţi de emoţii.FII FERICIT!Eşti FERICIT!Zîmbeşte şi CREZI!