miercuri, 17 februarie 2010

Victimizarea

"La omul sarac nici boii nu trag.” Ati intalnit vreodata acei oameni care par sa o duca din succes in succes, bucurosi, fericiti, frumosi? De ce credeti ca sunt ei asa?
Incerc in acest articol sa elucidez, cel putin in parte, secretul lor in primul rand din punct de vedere al experientelor mele.
Cei mai multi oameni a caror viata e un lant de esecuri, considerandu-se victime, se pare ca au doua obiceiuri extrem de proaste: vaicareala si plasarea responsabilitatii in exterior.
Daca te numeri printre cei care apeleaza la cele doua metode, articolul acesta e menit sa-ti aminteasca putin si sa-ti explice ce legatura e intre ele si responsabilitate.
De ce am abordat acest subiect “Victima si victimizarea”?
Simplu! Candva am trecut si poate mai trec tangibil prin aceste stari. Un alt motiv este dorinta de a ne trezi din ignoranta fata de noi insine. Divinitatea ne da dar nu ne poate pune in traista. Deci, cu alte cuvinte, avem o responsabilitate fata de noi insine, fata de viata.

Dupa dictionare definitiile acestori stari sunt:
VICTIMA, victime, s.f. 1. Persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societatii, din cauza propriilor greseli etc. 2. Persoana care sufera de pe urma unei intamplari nenorocite (boala, accident, jaf, crima etc.). 3. (In antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
VICTIM//A ~e f. Persoana care a nimerit intr-un accident sau intr-o catastrofa; jertfa. ~a unui accident de circulatie. 2) fig. Persoana care sufera din cauza unor circumstante nefavorabile; jertfa. ~a propriilor patimi. 3) ist. Fiinta sacrificata in semn de prinos unei divinitati. /fr. victime, lat. victima
Victimizare - A transforma (pe cineva) in victima; a persecuta

Iata cateva afirmatii, care poate le intalniti adesea:
- “Am avut suferinte in trecut si mi-e frica de esecuri “
- “Nu mai vreau sa iubesc pentru ca toti barbatii sunt niste nemernici, fara nici o exceptie”
- “Toata lumea e pusa pe inselaciune si pe furat”
- “Am o nevasta atat de nesuferita! Mi-a mancat zilele”
- “Copiii nu ma asculta deloc”
- “Nu vrea nimeni sa ma angajeze”
- “Ai observat ca imediat cum iti aprinzi o tigara soseste autobuzul?”
- “Stiu ca sunt iertat, desi n-o merit, fiindca Iisus a murit rastignit pe cruce pentru pacatele mele.”
- “Cand eram mic tata ne-a parasit si de atunci mi-a fost greu sa accept iubirea si afectiunea cuiva.”
- “Tocmai imi revenisem cu banii, cand scarba aia care mi-a fost nevasta mi-a blocat salariul pentru pensia alimentara neplatita.”
- “Am fost violata candva, asa ca acum nu ma simt in largul meu in preajma majoritatii barbatilor si nu pot intretine relatii intime cu un barbat fara sa nu-mi amintesc momentele acelea.”
- “Nu mai am nici o sansa, sunt o cauza pierduta.”
- “Eu nu sunt in stare de a face asta.”
- “As dori sa incep o afacere personala, dar sotiei mele nu-i place ideea. Asa ca banuiesc ca va trebui sa continuam sa ne chinuim, iar eu voi ramane cu slujba mea fara perspective.”
Ce au in comun aceste afirmatii?
Toate afirmatiile de acest gen au ca numitor comun natura individului. Afirmatiile si termenii reflecta tipologia de persoane cu serioase probleme legate de valoare si respect de Sine si predispozitie catre asteptari negative.
Numitor comun major al victimelor este faptul ca se agata cu disperare de statutul de victima.
Chiar ne bucuram de acest statut de victime si povestim despre cele mai recente necazuri, despre neputintele, neajunsurile, tragediile sau catastrofele abatute asupra noastra. In realitate nu suntem victime, ci voluntari.
Noi alegem, de obicei subconstient, sa fim victime. Suntem suma gandirii si simtirii noastre. Daca avem o atitudine de victima si afirmam acest lucru si celor din jur, creem o profetie care ulterior se indeplineste.
Aceasta atitudine ne determina sa respingem dragostea, amanam fericirea, atragem boli sau accidentari sau sabotam succesul financiar ori de afaceri. Ii convingem atat de bine pe cei din jur de istoria noastra de victima, incat sfarsim prin a-i urma scenariul cu exactitate.
Aproape zilnic port discutii cu astfel de persoane, care considera ca sunt oropsitii sortii si problema lor este cea mai grava. Ei considera ca nu exista nici o oportunitate de a iesi din situatia lor. Oare de ce atat de multi dintre noi ne agatam cu atata disperare de situatii care ii victimizeaza?

Ingaduiti-mi sa enumar motivele:
1. Ei isi pot spune ca niciun esec din viata lor nu li se datoreaza.
2. Ei pot crede ca factorii exteriori sunt cauza tuturor lucrurilor rele din viata lor, absolvindu-se astfel de responsabilitatea personala.
3. Ei pot capata atentie, simpatie si compatimire din partea altora.
4. Aceasta atentie, simpatie si compatimire pot substitui pentru ei iubirea de care au nevoie cu disperare, dar pe care nu stiu cum s-o primeasca.
5. Ei pot utiliza respingeri din trecut pentru a justifica motivul pentru care nu se apropie niciodata emotional de alte persoane.
6. Ei isi pot folosi esecurile din trecut pentru a justifica motivul pentru care nici macar nu incearca vreodata sa atinga obiective superioare sau sa realizeze proiecte nobile.
7. Ei primesc confirmarea ca sunt “pacatosi innascuti” care “nu vor fi niciodata in stare de nimic” sau ca nu au educatia ori legaturile necesare pentru a reusi.
8. Ei se pot simti aidoma unor eroi: oameni neinsemnati care lupta cu fortele raului, desi nu au nicio sansa.
9. Ei se pot simti impliniti spiritual, crezand ca-si sacrifica fericirea pe plan uman, pentru a primi adevaratele rasplati in viata de apoi.
10. In esenta, ei pot fi pur si simplu inconstienti, ca majoritatea turmei, lasand viata sa li se intample fara a fi nevoiti sa gandeasca.
Cele de mai sus sunt primele 10 motive pentru care ramanem “fraieri, bolnavi si faliti”. Indiferent in care dintre aceste motive credem - sau, mai degraba, in care combinatie de motive credem – rezultatul final va fi acelasi: vom duce o viata unidimensionala de subzistenta, traind de pe o zi pe alta, fara sa cutezam realmente sa atingem fericirea si implinirea. Iar asta poate genera suicidul. Nu cred ca este calea pe care dorim sa o urmam.
Daca ne facem o analiza corecta, luand ca repere cele 10 motive, vom putea repera cauzele problemelor noastre. Cu alte cuvinte, primul pas pentru a scapa de starea de victima este identificarea motivului. Dupa ce victimizarea este recunoscuta si acceptata, incarcatura ei emotionala este negata.
Pentru a descoperi cauza trebuie sa examinam just, din nou, programarea primara si convingerile fundamentale pe care le-am dezvoltat in copilarie. Aceste credinte esentiale invaluie felul in care vedem tot ceea ce ni se intampla, pe toata durata vietii. Ele genereaza situatiile la care ne asteptam si pe care astfel le materializam. Prin legea Rezonantei atragem evenimentele, situatiile si persoanele care materializeaza statutul de victima.

In felul acesta, probabil, vom ajunge pe unul dintre urmatoarele trei cicluri posibile:
1. Atingerea lui Midas: tot ce atingem se transforma in aur, platina sau prada.
2. Linia plata: toate zilele ne sunt cenusii si identice, abia descurcandu-ne intr-o viata de disperare tacuta.
3. Haul fara fund: viata ne este intr-o spirala mereu descendenta, in care fiecare drama, trauma si tragedie duce la urmatoarea.
Foarte putini oameni se deplaseaza intre aceste cicluri. Cei mai multi raman impotmoliti in unul dintre ele in majoritatea timpului sau pentru toata viata. Foarte putini se gasesc in primul ciclu: atingerea lui Midas. Cea mai mare parte a noastra ne impotmolim in scenariul liniei plate, straduindu-ne pur si simplu sa ajungem pana la week-end, sa ne putem destinde si sa uitam de viata anosta pana luni dimineata… cand se reia procesul de la capat.
Iar un grup mai mic, dar aflat in crestere continua, este captiv in ciclul haului fara fund, materializand permanent traume si drame. Oamenii aceia trec printr-un necaz si pornesc spre urmatorul confirmandu-si de fiecare data convingerea ca viata este un chin… dupa care mori.
Este perfect adevarat: venitul, statutul, educatia, cartierul, familia si multe alte circumstante va vor influenta, afecta si chiar determina pozitia in viata. Dar cine creeaza circumstantele?
Tot asa cum un gradinar trebuie sa-si ingrijeasca lotul, plivindu-l de buruieni, voi trebuie sa va ingrijiti gradina mintii, curatind-o de gandurile despre lipsuri, limitari si negativitate. Trebuie sa ingrijiti si sa va ocupati de gandurile de fericire, succes si scop.
Daca practicati genul acesta de gradinarit, veti descoperi in scurt timp ca sunteti gradinarul-sef al propriului vostru suflet. Veti ajunge la intelegerea profunda ca nu sunteti victima circumstantelor, ci arhitectul lor - deoarece tocmai aceste ganduri carora le acordati prioritate va vor modela caracterul, vor creea circumstantele si va vor determina destinul final.
“Odata ce pricepeti si va asumati responsabilitatea suprema pentru cele ce se petrec in viata voastra, intelegeti brusc ca detineti puterea de a schimba cursul si de a va crea viata la care visati.
Daca apartineti unui grup religios care va invata ca sunteti nevrednic si ca este moral sa fiti sarac, parasiti-l imediat. Gasiti o comunitate spirituala care va celebreaza ca persoana si care invata cum sa traiti in abundenta… pentru ca aceasta este adevarata ordine a universului.”
, Randy Gage - “De ce sa fii FRAIER, BOLNAV SI FALIT - si cum sa ajungi DESTEPT, SANATOS SI BOGAT”
Alegerea iti apartine strict tie. Sunt convinsa ca majoritatea vaicaritorilor care au citit pledoaria mea vor ramane la fel ca pana acum. Mai mult, vor veni cu argumente care ii indreptatesc sa fie asa: “dar situatia mea e speciala…”, “dar tu nu stii ce inseamna sa fii ca mine…”, “dar despre sinistrati ce poti sa zici?” etc.
In loc de concluzie.
Nimeni si nimic nu ne poate afecta fara voia noastra. Nimeni si nimic nu poate sa rezolve problemele noastre, cel mult ne pot sustine in rezolvarea lor.
Solutii exista, important este sa avem ochi de vazut si urechi de auzit.
Exista 3 verbe care sunt chei ale succesului: A FI, A FACE si A AVEA.
Sa lucram cu aceste verbe si minuni se pot intampla!
Va doresc spor in toate si numai minuni.

Nu uita! FII INVINGATOR/INVINGATOARE!

miercuri, 10 februarie 2010

Analiza functionala a unui comportament dezadaptiv : limbaj vulgar obscen

Analiza functionala a unui comportament dezadaptiv : limbaj vulgar obscen
Persoana cu un asemenea comportament negativ foloseste un limbaj vulgar, obscen la scoala, pe strada si acasa. Provine dintr-o famile,unde parintii nu se inteleg,nu se respecta reciproc,cu toate ca au N venituri care le-ar permite un trai decent,din cauza unor cheltuieli iresponsabile ei tot timpul au mari probleme financiare. La servici se manifesta prin acest limbaj atat in timpul pauzelor cat si in timpul programului.
Vorbeste astfel in prezenta colegilor, parintilor,prietenilor si fratilor.In schimb evita acest limbaj in fata directorilor, si a politiei persoanele autoritare.Acest comportament este unul in exces, care persista de mult timp la aceasta persoana si se manifesta cu o frecventa foarte mare.Aproape nu exista propozitie de-a lui in care sa nu apara un cuvant obscen.Daca apreciez dimensiunea gravitatii acestui comportament negativ pe o scala de la 1 la 5, fara ezitare o pot aprecia cu nota 5, fiind de o intensitate maxima.Cateva dintre consecintele imediate ale acestui comportament negativ ar fi: popularitate in randul colegilor si prietenilor ,chiar admiratia din partea unora, persoana in cauza isi satisface orgoliul personal si se impune ca leader in fata unui grup. Acest comportament este intarit pozitiv, prin folosirea limbajul obscen persoana primeste un beneficiu, admiratia celorlalti. Nu foloseste insa limbajul obsecen in preajma politiei sau directorilor de firma unde lucreaza de frica pedepselor.
Pe termen lung insa conscintele acestui comportament sunt mai grave: persoana va fi izolata in timp,va fi penalizata drastic mai tarziu prin diferite etichetari stigmatizari,va constata cu stupoare cat de greu se poate debarasa de aceste etichetari. Pentru ea recompensele imediate(aprecierea grupului de prieteni colegi de munca) sunt mai influente decat pedepsele amanate.
Am putea reduce acest comportament prin identificarea  catorva comportamente alternative.Il convingem si il delegam sa organizeze un grup unde el sa fie lider (pt ai satisface acest orgoliu personal) dar acest grup sa participe la o discutie despre literatura de exemplu unde se cere o exprimare cat mai plastica.
In felul acesta vom realiza extinctia comportamentului prin inlaturarea contingentelor.
Persoana invata ca limbajul vulgar nu ii poate oferi aprecierea celorlalti (din moment de este desemnat ca lider in grup).
Pe langa inlaturarea contingentei se adauga astfel si o noua situatie de invatare.Prin folosirea unui limbaj adecvat, plastic persoana este recompensata prim recunoasterea si respectul celorlalti participanti.
Astfel nou comportament este adoptat prin extinctia vechiului comportament dezadaptiv si prin intaririle pozitive care forteaza noul comportament adaptativ.
Limbajul vulgar este si o refulare a frustrarilor de zi cu zi...si daca stai sa analizezi injuraturile unui om vei vedea ca exact acolo are el problema...


sâmbătă, 6 februarie 2010

CAT VALOREAZA O FEMEIE?!

Intr-o scurta conversatie, o persoana intreaba urmatorul lucru pe o femeie: Ce tip de barbat cauti? Ea ramase un moment tacuta inainte de a-l privi in ochi si ii zise:Vrei sa stii intr-adevar?El raspuse:da Atunci incepu sa zica: Fiind femeie in acest timp, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat… Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea? Barbatul ramase privind.Gandea cu siguranta ca este vorba de bani. Ea, stiind ce gandeste el, spuse:Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii. El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind- o ii ceru sa explice mai in detaliu. Ea zise: Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator. El ii zise: Ceri mult. Ea raspunse: Valorez